surceá (éle) s. f. Ashchie vreasc gatej. Var. surcel. Mr. surtzel surtzeao megl. surtzǫl. Lat. surcellus var. vulgara a lui surcŭlus „creanga” (Cihac I 271; Koerting 9280; Densusianu Rom. XXXIII 287; Pushcariu 1699; Iordan Dift. 134; REW 8472) pastrat shi in it. din N sursel sciorscel (Battisti V 3556). Rezultatul normal este surcel de la al carui pl. sa format sing. actual. Der. surceli vb. (a taia lemne a stringe surcele).