surcalău sn [At: BUGNARIU, N. / V: ~căl~, ~ceal~ / Pl: ~lauă / E: mg szurkáló] 1 (Reg) Bucată de fier sau sârmă folosită la curățarea lulelei. 2 (Reg) Vergea de lemn cu care se împing gloanțele din țeava puștii de foc. 3 Strămutare (1). 4 (Mar; Trs) Sulă (1). 5 (Reg) Huludeț (3).