SUPRIMÁ suprím vb. I. Tranz. 1. A face sa dispara (legi drepturi libertatzi obiceiuri); a inlatura a elimina. Sonia Viishoreanu vorbea repede cu un imperceptibil accent peltic care nu izbutise sal suprime definitiv cursurile laborioase ale «Conservatorului de arta dramatica shi declamatziuni». C. PETRESCU C. V. 206. ♦ (Rar) A omori a extermina. 2. A desfiintza (posturi locuri). Chiar azi am vorbit cu patronul. Ai auzit cum zbiera? El vrea sa suprime locuri nu sa mai faca angajamente. C. PETRESCU C. V. 133. Cu regret trebuie sa te anuntz k postul dumitale are sa fie suprimat pe ziua de 1 aprilie. CARAGIALE M. 226. ♦ (Impropriu complementul indica o persoana) A scoate din functzie a pune in disponibilitate. Ce stai asha pe ginduri? Eu? pe ginduri? Nu cumva tea suprimat shi pe dumneata? CARAGIALE M. 224. ♦ (Cu privire la publicatzii periodice) A interzice aparitzia. Se intreprinse publicarea unei foi literare... dar... ideile noastre nu erau gustate de un guvern care... luind drept pretext o nevinovata poveste sub cuvint k atacam religiunea suprima foaia. NEGRUZZI S. I 335. 3. A inlatura (ceva) a renuntza (la ceva); a shterge a elimina. Suprimase cafeaua cu lapte chiflele cu unt dejunul copios iar dimineatza o deschidea cu un sfert de ora de gimnastica. C. PETRESCU C. V. 142. ◊ Refl. pas. Sa sculat odata din pat; i sau suprimat brusc doctoriile. CARAGIALE O. VII 88.