SUPRAFÁTZA suprafetze s. f. 1. Partea exterioara sau de deasupra a unui corp; fatza. ♦ Fig. Exterior aparentza. ◊ Loc. adj. De suprafatza = care nu are profunzime; superficial. ◊ Loc. adv. La suprafatza = fara a patrunde in esentza lucrurilor in mod superficial. 2. Intindere delimitata considerata sub raportul lungimii shi latzimii. ♦ (Geom.) Arie limitata de o linie inchisa (franta sau curba) masurata in unitatzi la patrat. Supra¹ + fatza (dupa fr. surface).