SUPERIÓR OÁRA superiori oare adj. 1. Care ocupa un loc in spatziu deasupra altuia; de sus. ♦ (Muz.) Registru superior = registru care cuprinde sunetele cele mai inalte ale vocii sau ale unui instrument. ♦ (Despre cursul apelor curgatoare) Care se afla mai aproape de izvor decat de varsare. 2. Care are sau ocupa un rang sau o demnitate mai mare in raport cu altcineva. ◊ Ofitzer superior = ofitzer cu un grad inalt (de la maior in sus). Animal superior = animal care ocupa locul cel mai evoluat pe scara zoologica. Invatzamant superior = treapta a invatzamantului care urmeaza dupa invatzamantul liceal cuprinzand universitatzi shi institute in care se predau cunoshtintze speciale aprofundate menite sa formeze specialishti cu o inalta calificare. (in vechea organizare a invatzamantului) Curs superior = ciclu de invatzamant cuprinzand ultimele trei (sau patru) clase din cursul de shapte (sau de opt) ani ai liceului. ♦ (Substantivat) Calificativ atribuit unei persoane incadrate intro ierarhie in raport cu cei care i are in subordine. 3. Care este de calitate mai buna; care se distinge de ceilaltzi prin merite deosebite. [Pr.: rior] Din lat. superior fr. supérieur.