SUPARÁRE suparari s. f. Faptul de a (se) supara. 1. Neplacere necaz suferintza; nevoie neajuns lipsa. ◊ Expr. Sa nutzi (sau sa nu va) fie cu suparare sau daca (sau de) nu tziar (sau var) fi cu suparare formula de politetze prin care se exprima teama de a nu deranja sau ofensa pe cineva prin ceea ce faci. Fara suparare! formula de politetze prin care cineva arata k nu se considera jignit sau deranjat ori prin care se cere cuiva sa nu se supere cand i se spune un adevar (neplacut). ♦ Greutate povara piedica. ♦ (Pop.) Paguba stricaciune deranj. 2. Intristare amaraciune tristetze. 3. Furie iritare manie. V. supara.