Definitzia cu ID-ul 508999:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
supará (r at) vb. 1. (Inv.) A intrece a obosi a invinge: pe unii iau suparat cu pedeapsa (N. Costin); suparat de strainatate (S. Ludescu). 2. A impovara a ingreuna. 3. A stingheri. 4. A necaji a amari. 5. A plictisi a uri. 6. (Refl. inv.) A se plictisi a se obosi a nu mai putea. 7. (Refl.) a se infuria a se intarita a se invershuna. Mr. shupar(are) „ashi ride de”. Lat. sŭpĕrāre „a depashi a intrece” (Cipariu Gram. 33; Cihac I 19; Philippide Principii 48; SHeineanu Semasiol. 126; Pushcariu 1096; Pascu I 164; REW 8458; Bogrea Dacor. III 415) cf. it. soprare prov. cat. sp. port. sobrar. Din sensul de „a intrece” sa dezvoltat cel de „a lua prea mult in seama” sau „a avea mai mult decit se poate suporta”; cf. pentru evolutzia semantica fr. outrer „a trece mai departe” shi „a insulta” (Candrea) fr. excéder „a intrece” shi „a obosi” k shi asupri. Celelalte explicatzii nu sint convingatoare din sl. sąprĭ „adversar” (Miklosich Slaw. Elem. 48; Cihac II 380); din rut. supra „cearta” (Domaschke 114) de la un rut. *suprati „care din nefericire nu a putut fi intilnit” (Byhan 341); de la asupra (Cretzu 372). Der. supar s. n. (inv. oboseala truda necaz chin); suparacios adj. (care se supara; stingheritor); suparaciune s. f. (boala la oi; cf. cotonogeala); suparalnic (var. suparelnic) adj. (iritabil irascibil); suparare s. f. (necaz neplacere belea; amaraciune contrarietate; tristetze; Trans. epilepsie); suparator adj. (care supara neplacut stingheritor); nesuparat adj. (liber nestinjenit).