Definitzia cu ID-ul 962115:
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
SÚNET sunete s. n. 1. Senzatzie inregistrata de ureche datorita mishcarii ondulatorii a unui mediu cu o frecventza convenabila. In conditziile unei atmosfere foarte rarefiate sunetele se transmit cu greu shi se aud slab. CONTEMPORANUL S. II 1954 nr. 386 5/4. Din trei in trei ceasuri se schimbau sentinelele care nu le vedea dar le auzea pashii shi sunetele armelor. SAHIA N. 83. Din tziriitul greierilor din mii de sunete ushoare shi nedeslushite se nashte k o slaba suspinare ieshita din sinul obosit al naturei. ODOBESCU S. III 17. ♦ Foshnet (al frunzelor). Robinson... vazind urma aceea de om au ramas incremenit de frica boldind ochii in toate partzile shi in nedumerire neshtiind ce sa faca asculta cu groaza sunetul frunzelor. DRAGHICI R. 158. 2. Vibratzie muzicala. Vorbea tare incercind sa acopere sunetul pianului. DUMITRIU N. 41. Sunetul clopotului se imprashtie dulce in sfirshitul linishtit al zilei. SADOVEANU O. VII 217. La un semn un tzarm de altul legind vas de vas se leaga SHi in sunet de fanfare trece oastea lui intreaga. EMINESCU O. I 144. ◊ (Poetic) Sa smulg un sunet din trecutul vietzii Sa fac o suflet k din nou sa tremuri Cu mina mea in van pe lira lunec. EMINESCU O. I 201. ♦ Anuntzare vestire (a unui eveniment); semnalizare semnal. O suflare de vint trecu pe la geam apoi deodata rasunara sunete de tzignale in noaptea de afara. DUNAREANU N. 26. Auzira un sunet de bucium. ISPIRESCU L. 275. 3. Rasunet; ecou. Mircea! imi raspunde dealul; Mircea! Oltul repeteaza; Acest sunet acest nume valurile il primesc. ALEXANDRESCU P. 133. ♦ Vilva galagie. In acea clipa sosea shi Neagu Leushcan cu mare sunet. A strunit caii a sarit de la locul lui a incarcat buclucurile noastre shi merindea a sarit iar pe capra shi shia plesnit cushma pe ceafa. SADOVEANU O. L. 72. Ura ce hrani familiei Batoreshtilor... fu atit de infocata incit arse cu totul aceasta familie shi stinse cu sunet pomenirea ei. BALCESCU O. II 73. 4. (Fon.) Element al vorbirii orale care comporta o emisiune cu caracter muzical. Vocalele consoanele shi semivocalele formeaza sunetele unei limbi. ▭ Fonetica nu se poate ocupa numai cu studiul material al sunetelor vorbirii ci cu forma sonora a limbii in general shi cu functziunile sunetelor in limba. MACREA F. 27.