SÚNET s. n. (cf. fr. sonitus): vibratzie a particulelor unui mediu capabil sa produca o senzatzie auditiva. ◊ ~ articulát (vorbít): element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat; s. pronuntzat deslushit prin mishcarea organelor vorbirii in cadrul unui cuvant k de exemplu m in mama. ◊ ~ nearticulát: s. pronuntzat nedeslushit fara mishcarea normala a organelor vorbirii; s. neintegrat in cuvant reprezentant al unui strigat al unei interjectzii k de exemplu mm! ◊ ~ epentétic: s. care a aparut prin epenteza (v.) k de exemplu c in forma adjectivala regionala sclab (slab). ◊ ~ eufónic: s. care produce eufonie (v.) o impresie auditiva placuta dupa aparitzia sa prin epenteza (v. sunet epentetic). ◊ ~ consonántic: s. care se identifica cu o consoana k de exemplu d in cada. ◊ ~ interconsonántic: s. plasat intre doua consoane. El poate fi vocala (de obicei) sau consoana k de exemplu a in bar e in bec i in mir o in coc u in dud a in mar i in tzar; t in prefixul stra etc. ◊ ~ vocálic: s. care se identifica cu o vocala k de exemplu e in lemne. ◊ ~ intervocálic: s. plasat intre doua vocale. El poate fi consoana (de obicei) sau semivocala k de exemplu n in Ana p in apa r in ara tz in atza etc.; o in leoaica i in croiala etc.; ◊ ~ guturál (velár): s. emis din fundul gatului (prin apropierea bazei limbii de valul palatului gurii) k de exemplu g in fuga shi u in tura. ◊ ~ labiál: s. care se articuleaza cu participarea buzelor k de exemplu p in drapel shi o in om. ◊ ~ labiovelár: s. pronuntzat cu ajutorul buzelor shi al partzii posterioare a valului palatului gurii prin rotunjirea buzelor shi atingerea limbii de valul palatului k de exemplu qu in lat. aqua. ◊ ~ aspirát: s. pronuntzat cu ajutorul unei puternice emisiuni de aer care produce un anumit zgomot. ◊ ~ laringál: s. care se articuleaza in laringe k de exemplu c g h. ◊ ~ orál: s. in pronuntzarea caruia aerul trece numai prin gura k de exemplu vocalele a e i o. ◊ ~ protónic: s. care se afla inaintea unei silabe accentuate k de exemplu a din silaba na a cuvantului sanatáte. ◊ ~ labializát: s. care se pronuntza insotzit de o rotunjire a buzelor asemanator vocalei u k de exemplu c in pronuntzarea regionala a cuvantului fac (> fac^u). ◊ ~ labiodentál: s. care se pronuntza prin atingerea buzei inferioare de dintzii incisivi superiori k de exemplu f in rafala shi v in zvon. ◊ ~ bilabiodentál: s. articulat cu ajutorul buzei superioare shi a dintzilor superiori atingand buza inferioara k de exemplu grupul final de consoane in cuvantul german fünf (pronuntzat „fiunf” cinci). ◊ ~ palatál: s. care este articulat in regiunea palatului gurii care se pronuntza prin atingerea cerului gurii cu limba k de exemplu k’ in unchi shi g’ in unghi. ◊ ~ palatalizát: s. care ishi schimba locul de articulatzie in regiunea palatului dur al gurii care se transforma in vorbirea regionala din s. nepalatal in s. palatal k de exemplu b in cuvintele gíne (bine) shi algína (albina); f in cuvintele hérbe (fierbe) shi hír (fir). ◊ ~ inált (ascutzít subtzíre): s. care are un numar mare de oscilatzii pe secunda k de exemplu i. ◊ ~ jos (gros profúnd): s. care are un numar mic de oscilatzii pe secunda k de exemplu u. ◊ ~ uvulár: s. care se articuleaza in partea posterioara a cavitatzii bucale cu vibrarea uvulei (omushorului); sunet care se pronuntza graseiat k de exemplu r de catre francezii din nord shi de aromanii farsherotzi din Albania. ◊ ~ protétic: s. adaugat la inceputul unui cuvant pentru a face pronuntzarea mai ushoara k de exemplu a in alamaie shi alauta. ◊ ~ initziál: s. care se afla la inceputul cuvantului k de exemplu a in arc b in bunic etc. ◊ ~ mediál: s. care se afla in mijlocul cuvantului k de exemplu e in dilema l in caldura etc. ◊ ~ finál: s. care se afla la sfarshitul cuvantului k de exemplu i in fugí c in hamac etc. ◊ ~ clar: s. limpede distinct precis deslushit curat lamurit ushor de intzeles. ◊ ~ dezarticulát: s. prost articulat rau pronuntzat neclar; s. modificat sub influentza altui sunet in cadrul unui cuvant k de exemplu p modificat regional sub influentza lui i in cuvantul piept (> képt) f in cuvantul fir (> hír) etc. ◊ ~ iodizát: s. pronuntzat inmuiat rostit cu un iod (v.) (cu) un i la inceputul unui cuvant care incepe cu e; s. e initzial pronuntzat ie in cuvintele economie ecou educatzie el electric epoca eram etc. ◊ ~ iotacizát: s. palatalizat modificat sub influentza unui iot (v.) urmator a unui i (semivocalic) sau a unui e (vocalic) in hiat in verbele latine moshtenite de limba romana audio > *audiu > audziu > auz (aud); salio > *saliu > saiu> sai (sar); teneo > *tenio > teniu > tziniu > tziu (tzin) etc. ◊ ~ nazalizát: s. pronuntzat pe nas transformat in sunet nazal k de exemplu o in fr. cotton (pronuntzat õ: cotõ). (Pentru clasificarea s. in limba romana v. critériu).