SÚNET sunete s. n. 1. Vibratzie a particulelor unui mediu elastic care poate fi inregistrata de ureche. ◊ Sunet asociat = semnal de frecventza audio care insotzeshte imaginea de televiziune. Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure. Sunet reverberat = sunet care persista dupa ce o sursa sonora inceteaza sa emita prelungind sunetul initzial un timp finit. Sunet vobulat = sunet a carui frecventza variaza periodic in jurul unei valori medii folosit in masuratori electroacustice. 2. Vibratzie muzicala. ♦ Anuntzare vestire (a unui eveniment); semnal. 3. Rasunet; ecou. ♦ Valva galagie. 4. (Lingv.) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulatzie. Lat. sonitus.