sunet (< lat. sonitus) 1. In mod obiectiv shi in sens larg orice vibratzie* mecanica in masura sa produca o senzatzie auditiva; in mod subiectiv efectul vibratziei senzatzia insashi (v. shi zgomot). Pentru crearea senzatziei vibratzia trebuie sa aiba frecventza cuprinsa intre c. 16 shi 16.000 Hz (v. auz). Unele animale (cainele pisica shi mai ales liliacul) aud s. cu frecventze de zeci de mii de Hz. Studiul s. cuprinde producerea analiza calitatzilor propagarea reproducerea shi inregistrarea s. inclusiv studiul fenomenelor conexe. De prima importantza este clasificarea s. in pure (datorite unei vibratzii sinusoidale unda* sonora respectiva fiind reprezentata de o curba sinusoidala) shi complexe (s. care contzin un numar de s. pure). Instr. muzicale emit s. complexe numite shi compuse sau timbrate; sunt formate dintro fundamentala shi un numar de armonice*. Unele s. ale fl. shi ale altor tuburi de orga* sunt insa aproape pure; ocarina* shi mai ales diapazonul (6) sau s. practic pure. Caracteristicile (calitatzile) generale ale s. sunt in principal inaltzimea* (v. shi frecventza) taria (v. intensitate) shi timbrul*. Intensitatea s. nu se confunda cu volumul sau. Prima depinde de amplitudinea* de oscilatzie* a elementului vibrator al instr. muzical (ancie* coarda*) pe cand al doilea de forma shi marimea spatziului rezonator (tubul cutia de rezonantza*). Un s. deshi emis cu putere poate avea un volum mic shi invers. La cele 3 calitatzi aratate se adauga durata* in cazul s. muzicale. In acustica fizica durata nu constituie o calitate a s. dar pentru muzica arta temporala ea este o calitate esentziala. De durata relativa a s. depind valorile notelor* masura* metrul (I) ritmul* cu formulele sale etc. 2. S. muzical in sens larg orice c. care poate indeplini o functzie muzicala. In sens restrans un s. care poseda un plus de insushiri peste cele considerate in acustica fizica: o inaltzime constanta precis determinata shi identificabila cu vocea (1) sau cu un instr. muzical; o intensitate care poate fi modulata dupa necesitate sau dorintza in limitele permise de sursa emitenta; un timbru caracteristic bine definit; o durata convenabila suficienta executziei durata care poate fi organic mica (coarde lovite sau ciupite) mare sau cat mai mare (coarde solicitate cu arcushul instr. de suflat orga armoniu). De mare importantza in muzica sunt ashanumitele „procese tranzitorii” ale s. de care acustica fizica nu se ocupa. Este vorba de atac (1) (inceputul s. perioada in care ia nashtere shi se stabilizeaza) shi de extinctzie (sfarshitul perioada in care se stinge). In timpul atacului shi al extinctziei frecventza taria shi timbrul variaza mult ceea ce face k in aceste perioade s. sa aiba caracteristicile zgomotului. In ansamblu toate acestea definesc shi particularizeaza s. creandui adevarata sa personalitate (v. timbru). S. considerate in felul aratat capata o configuratzie muzicala atunci cand sunt organizate intro structura specifica bazata pe functzionalitate structura din care nu lipseshte niciodata factorul zgomot intrinsec shi extrinsec. In arta muzicala s. au un rol analog cuvintelor din lit. shi culorilor in pictura. Sau studiat shi unele corelatzii dintre s. muzicale shi culori in spetza sinergia dintre organul vazului shi cel al auzului care se manifesta in diferite moduri (auditzie colorata fotisme muzicale etc.). 3. S. alb v. alb sunet. 4. S. armonic v. armonice sunete. 5. S. cromatic* alteratzie* suitoare sau coboratoare a unui s. diatonic* data de ex. de clapele negre ale pianului. 6. S. diatonic* care face parte din scara diatonica dat de ex. de clapele albe ale pianului. 7. S. eolian s. specific sugestiv uneori straniu produs de vantul care pune in vibratzie o sarma sau o coarda slab tensionata. Este un fel de muzicalitate a vantului utilizata in hf. eoliana (o cutie de rezonantza* cu lungimea de c. 1 m care pot fi montate de ex. 12 coarde cu diametrul de la 02 la 15 mm nu prea intinse shi acordate la unison) (v. harfa). 8. S. lui Tartini s. descoperit in 1754 prin studierea vibratziilor simultane a doua coarde ale vl. puternic solicitate cu arcushul. Tartini shi marii teoreticieni din trecut au incercat fara succes sa explice geneza acelui s. Fiziologia moderna a aparatului auditiv au aratat k este vorba de un ashanumit s. rezultant sau de combinatzie sau combinatoriu efect subiectiv creat de urechea insashi k shi armonicele aurale. Asemenea s. nu exista in afara urechii shi se datoreaza disimetriei timpanului (fatza exterioara a acestuia este libera pe cand cea interioara este in contact cu lantzul osos care conduce vibratziile in urechea interna). Au fost numite shi „s. fantoma”. 9. S. temperat v. temperare. V. shi: acustica salilor; batai acustice; unda.