SUNÁ sun vb. I. 1. Intranz. A scoate a produce a emite anumite sunete. ◊ Expr. A suna a gol = a scoate sunete caracteristice unui vas care nu contzine nimic. ♦ (Despre ceas) A marca timpul (prin batai mecanice); (despre unele ceasuri) a emite la o ora dinainte stabilita un semnal sonor (pentru a trezi din somn pentru a marca ceva). ◊ Expr. Ai suna (cuiva) ceasul (mortzii sau de veshnicie) = ai sosi cuiva clipa mortzii. ♦ (Despre ape) A murmura a susura. ♦ (Despre anumite obiecte materiale etc.) A foshni; a trosni a pocni. ♦ (Despre vant) A shuiera a vajai. ♦ Tranz. (Pop.) A scutura cu zgomot fraul (pentru a chema calul). 2. Intranz. (Despre cuvinte cantece glasuri) A se face auzit a se auzi a rasuna. ◊ Expr. Ai suna (cuiva) la (sau in) urechi (sau in auz) = ashi aminti obsesiv un fapt. A nui suna (cuiva) bine la ureche = a nui placea (cuiva) ceea ce aude. ♦ (Rar; despre urechi) A tziui. ♦ Fig. Ai starui in minte. 3. Intranz. (Despre locurile unde se produc zgomote) A rasuna. 4. Intranz. (Despre oameni) A canta dintrun instrument muzical. 5. Intranz. A anuntza a vesti ceva prin sunete de clopot sau sufland intrun instrument. ♦ Tranz. A chema (pe cineva) prin sonerie telefon etc. 6. Intranz. A fi formulat exprimat; a glasui. 7. Refl. impers. (Rar) A se zvoni a se auzi vorbinduse despre ceva. Lat. sonare.