suná (n át) vb. 1. A produce un sunet. 2. A cinta la un instrument. 3. A marca timpul (cu privire la ceas). 4. A spune a rasuna. 5. A se face auzit a umbla vorba. 6. A apasa pe sonerie a chema. 7. A insinua a sugera. 8. (Refl.) A se spune a se shti a se cunoashte. Mr. asun(are) megl. sun(ari). Lat. sǒnāre (Cihac I 271; Pushcariu 1694; REW 8087) cf. vegl. sonuar it. sonare prov. cat. sp. sonar fr. sonner port. soar. Der. sun s. n. (inv. sunet) probabil din lat. sonus (Tiktin; Candrea; cf. REW 8090) sau deverbal; sunator adj. (care suna sonor; varietate de mere); sunatoare s. f. (pojarnitza Staphylea pinnata) omonimul lui sunatoare < sanatoare; sunet s. n. din lat. sǒnitŭs (Pushcariu 1695; REW 8089; Rosetti I 159) sau cu suf. et cf. tunet muget racnet etc.; rasuna vb. dupa fr. résonner; rasunator adj. (care rasuna); rasunet s. n. (sunet puternic; bubuit; zgomot rumoare). Der. din fr. sonata s. f.; sonerie s. f.; sonet s. n.; sonor adj.; sonoritate s. f.; sonoriza vb.