Definitzia cu ID-ul 508987:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sumán (sumane) s. n. 1. TZundra zeghe. 2. Panura aba. Var. sucman. Sl. cf. bg. rus. sukman din sl. sukno „postav” (Miklosich Slaw. Elem. 47; Cihac II 3790 sau poate din tc. sükmän (SHeineanu II 327) cf. mag. szokman. Der. sumanar s. m. (vinzator de sumane); sumanarie s. f. (meseria de sumanar atelier de sumane).