Definitzia cu ID-ul 508985:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sultán (sultani) s. m. Monarh musulman. Tc. sültan din arab. sultan „putere” (SHeineanu II 328; Lokotsch 1945) cf. ngr. σουλτάνος bg. rus. sultan etc. Der. sultana s. f. (sotzie sau fiica de sultan); sultanea s. f. (condurash Tropaeolum majus); sultanesc adj. (de sultan); sultanica s. f. (dans popular din Munt. shi Dobr.); sultanin adj. (imperial) din tc. sültani.