SULIMENÍT,-Ă, sulimeniți,-te, adj. (Și în forma sulemenit) Dat pe față cu suliman, fardat. În urma lor s-a ivit altă demoazelă sulemenită, cu trei rînduri de salbe la gît. C. PETRESCU, A. R. 8. Cealaltă muiere era grasă și moleșită, sulemenită și spoită. ISPIRESCU, U. 21. I-am și găsit mireasă... Naltă și sulemenită, De harnici meșteri croită. TEODORESCU, P. P. 533. – Variante: sulemenít, -ă, suliminít, -ă adj.