SÚLA sule s. f. 1. Unealta (folosita mai ales de cizmari shi de cojocari) formata dintrun ac lung shi gros de otzel drept sau curb fixat intrun miner cu care se gaureshte pielea talpa etc. spre a se putea petrece acul sau atza prin ele. Sta aplecat deasupra lazii cu sule cuie piele veche... shi mereu batea intro pingica. DUNAREANU N. 17. Gazda robotind zi shi noapte se proslavea pe cuptor intre... ace sule cleshte... shi tot ce trebuie unui ciubotar. CREANGA A. 81. SHia luat sula shi acul shi... sa apucat iar de ciubotarie. SHEZ. I 261. ◊ Expr. Sula shi caciula se spune despre un om foarte sarac. Sint golan precum ma vezi: sula shi caciula. ISPIRESCU L. 288. A pune (cuiva) sula in coasta v. coasta (2). ♦ Unealta cu care se aleg firele la razboiul de tzesut. Eu ioi face o suta de cotzi de pinza din fuiorul acesta numai de mia face shi boierul din lemnul acesta... toate lucrurile citemi trebuiesc la tzasut: stative vatale sule talpigi itze vergele shi toate celealalte. SBIERA P. 222. ♦ Unealta de care se serveshte zetzarul la scoaterea corecturilor. 2. (Regional in compuse) Sulademare = peshte cu corpul subtzire shi foarte alungit care traieshte in mare in riuri shi in unele lacuri (Syngnatus nigrolineatus).