súla (le) s. f. 1. Dorn priboi. 2. (Inv.) Lance. 3. Organ genital masculin. Mr. megl. sula istr. sule. Lat. sūbŭla (Cipariu Gram. 95; Cihac I 265; Pushcariu 1689; REW 8403) cf. logud. sula it. suggia friul. suble gal. solla ngr. σοῦβλα „vatrai”; in celelalte cazuri ar urma sa ne referim la lat. subella (REW 8356). Sensul 3 este un eufemism in loc de pula. Der. sulac s. n. (Arg. penis; organ genital al calului); sulhac (var. suhac suvac) s. m. (dorn; varga) in Trans. shi Mold. contaminat cu rut. suvac „par” (Candrea; dupa Philippide Principii 149 suvac ar fi ngr. σουβλάϰι „vatrai”); sulac (var. sula suloi sulinar) s. m. (varietate de crap Cyprinus carpio hungaricus) probabil datorita formei sale lunguietze (dupa Candrea in legatura cu rut. sulá „shalau” sb. sulac „grindel”); sular s. m. (peshte Aspro streber) cf. celalalt nume al sau fusar; sulhar (var. sulhariu) s. m. (Trans. Mold. batz bushtean); sulastru s. m. (grindel Lota vulgaris); sulatic (var. suletic) adj. (subtzire lunguietz); sulea s. m. (nimeni); sulednic adj. (ascutzit se zice despre o varietate de crap); suleget (var. suleged suleagan) adj. (inv. zvelt delicat) a carui der. este putzin clara (der. din lat. *sublicĭdus de la sublicĭus „de batz” propus de Pushcariu ZRPh. XXVIII 618 Pushcariu 1690 Tiktin este improbabila cf. REW 8376) probabil de la suletic sulednic prin intermediul unei forme *sulejnic shi prin asociatzie cu deget; suli vb. (a coase prost a insaila).