SUJÉT, sujeturi, s. n. (Franțuzism învechit) Temă (literară), subiect. Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sînt destul de mari, obiceiurile noastre sînt destul de pitorești și poetice, pentru ca să putem găsi și la noi sujeturi de scris. KOGĂLNICEANU, în DACIA LIT. XII. Cînd sînt în adunare, n-am altă mulțumire Decît să se deschidă sujeturi de vorbire. ALEXANDRESCU, P. 90. ♦ Motiv, prilej. Nu vezi nimică altă decît sujet de rîs. NEGRUZZI, S. II 226.