suita (fr. engl. suite; germ. Suite) ciclu (I 2) de piese instrumentale alcatuit pe criteriul contrastului tematic* agogic* shi de caracter* shi al unitatzii tonale [v. tonalitate (2)]. I. 1. S. preclasica (16001750) se contituie prin alaturarea unui numar variabil (48) piese instr. cu caracter de dans* cu respectarea severa a principiului unitatzii tonale. La constituirea shi cristalizarea acesteia contribuie doi factori: a) perfectzionarea instr. (accentuata incepand din sec. 13) care a impus crearea unor lucrari adecvate noilor resurse tehnice shi b) practica dansului de curte shi necesitatea innoirii permanente a repertoriului muzical corespunzator. Prin intermediul dansului de curte dansul pop. din V Europei transpus instr. stilizat shi supus unui travaliu polif. patrunde in muzica culta. Ideea de s. apare o data cu alaturarea a doua dansuri contrastante: pavana* (paduana) lent majestuos in masura* binara* shi gagliarda* (gaillarde) sau saltarello* (rapide viguroase in masuri ternare*). Asocierea panavagagliarda este intalnita frecvent in culegerile de dansuri din sec. 1617. Acest nucleu de s. aditzioneaza treptat shi alte piese de larga circulatzie: allemanda* giga* passamezzo*. In decursul sec. 17 ciclul s. cristalizeaza prin compozitorii W. Byrd J. Bull J.J. Froberger J.B. Lully urnatoarea succesiune de dansuri instrumentale: allemanda curanta* sarabanda shi giga. In aceasta perioada in evolutzia s. se inregistreaza doua fenomene: a) sectziunile juxtapuse pierd caracterul dansant shi b) ciclul (I 2) se amplifica pe de o parte prin includerea unor piese de provenientza vocala sau instr. cum sunt aria* shi introducerea [intitulata: intrada (2) preludiu (2) uvertura toccata* sau phantasia v. fantezie (1)] iar pe de alta parte prin intercalarea intre sarabanda shi giga a unor partzi (denumite generic intermezzi (3) a caror inrudire cu dansurile pop. cu acelashi nume devine din ce in ce mai incerta: menuet* anglaise* bourrée* loure* gavota* polonaise musette (2) rigaudon* siciliana* capriccio* etc.). S. atinge apogeul prin creatzia lui J.S. Bach (s. fr. shi engl. shi partitele* pentru clavecin sonatele shi partitele pentru vl. shi cele pentru vcl. s. pentru orch.) shi Händel (s. pentru clavecin). Echiv. fr. ordre*; engl. lesson. 2. In epoca moderna s. depasheshte canoanele severe ale preclasicismului shi se diversifica considerabil. Coeziunea ciclului slabeshte piesele constitutive capatand o oarecare independentza. Numele de s. ajunge sa desemneze 1) o grupare de dansuri de tip preclasic respectand sau nu principiul unitatzii tonale shi ordinea consacrata (S. I shi a IIa pentru orch. de Enescu S. pentru pian „Tombeau de Couperin” de Ravel S. pentru orch. mica de Stravinski S. op. 25 pentru pian de Schönberg); 2) o serie de fragmente contrase din lucrari simf. sau vocalsimf. ample in vederea executarii lor in concerte (opere* balete* muzica de scena* sau de film*) (Arleziana de Bizet Peer Gynt de Grieg Pasarea de foc de Stravinski Romeo shi Julieta de Prokofiev La piatza shi Cand strugurii se coc de M. Jora); 3) sau pur shi simplu o succesiune de piese instr. vocale sau vocalinstr. programatice* inrudite prin sfera emotzionala sau ideile poetice abordate (Papillons de Schumann Coltzul copiilor de Debussy Tablouri dintro expozitzie de Musorgski Impresii din copilarie shi S. a IIIa „Sateasca” de G. Enescu Patru cantece slovace de Bartók etc.). In consecintza in epoca moderna notziunea de s. ishi largeshte acceptziunea devenind sinonima cu ciclul. II. In muzicologia fr. s. desemneaza shi forma bipartita* de tip special caracterizata printro evolutzie tonala catre dominanta* (in sectziunea A) shi o revenire la tonalitatea (2) initziala (in sectziunea B). S. reprezinta astfel o faza embrionara a formei sonata*; ea poate fi pusa in evidentza in majoritatea partzilor s. (I 1) in sonatele lui D. Scarlatti in unele inventziuni* preludii toccate etc. apartzinand perioadei sec. 1617.