SUÍT s. n. 1. Faptul de a (se) sui; suire urcare (pe un teren in panta intrun loc mai ridicat etc.); urcush suire suish. Cu chipul acesta scapa... shi de suitul in copaci. ISPIRESCU L. 269. Cind am vazut incintatoarea priveala... am uitat toata osteneala suitului. NEGRUZZI S. I 317. 2. Actziunea de a transporta un obiect intrun loc ridicat; urcat. Ne trimitea acasa la caratul lemnelor in magazie la coboritul cartofilor in pivnitza la suitul cepei in pod. I. BOTEZ SHC. 43.