SUÍ sui vb. IV. 1. Refl. shi intranz. A se indrepta spre un loc mai ridicat a merge in sus la deal; a (se) urca. ◊ Tranz. Suim coasta muntelui. ♦ Fig. A inainta a avansa a ajunge pana la... 2. Refl. tranz. shi intranz. A (se) asheza pe ceva ridicat; a (se) urca a (se) catzara. ◊ Expr. A (se) sui calare (pe cal sau in sha) = a incaleca. A (se) sui sau a (se) urca pe tron (sau pe scaun) = (despre imparatzi regi domnitori) a ajunge sau a face pe cineva sa ajunga la domnie a prelua sau a da cuiva domnia. (Refl.) A (i) se sui (cuiva) in cap = a abuza de bunatatea cuiva a pune stapanire pe cineva. 3. Refl. A se inaltza a se ridica (in vazduh). ◊ Expr. A i se sui (cuiva) sangele in obraz = a se inroshi la fatza (de manie de rushine) a se congestiona. A i se sui la cap = a fi plin de sine a se ingamfa. A i se sui (cuiva) vinul la (sau in cap) = a se ametzi de bautura a se imbata. A i se sui parul in varful capului = a se speria a se ingrozi a se inspaimanta. 4. Refl. (Despre numere pretzuri sume) A creshte a se urca a se mari a se ridica. ◊ Expr. A se sui (pana) la... = a ajunge (pana) la... ♦ Tranz. A face sa creasca sa sporeasca. 5. Intranz. Fig. (Despre glas; p. ext. despre cantaretzi) A intona note din ce in ce mai inalte; a ridica. Lat. subire.