opțiuni
  • info
2 intrări
17 definiții

Explicative DEX

suguș sn [At: ALR SN I h 24/836 / Pl: ~e / E: pvb sugușa] (Reg) Cârcel de fier (la tânjală).

sugúș, a -á v. tr. (su-, supt, sub-, și gușă, ca și su-grum. V. răgușesc). Trans. Vechĭ. Gîtuĭ, sugrum, gușuĭ. Fig. Constrîng prea cu asprime, pun sula’n coastă.

SUGUȘÁ, suguș, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A gâtui, a sugruma. – Su(b) + gușă.

strugușa v vz sugușa

sugușa vt [At: ANON. CAR. / V: (reg) stru~, sugru~ / Pzi: suguș, (rar) sugușez / E: sub1- + gușă] 1 (Îvr; subiectul și c.i. ființe, mai ales, oameni) A sugruma (1). 2 (Pan; d. câini; c.i. ființe, mai ales, oameni) A sfâșia cu colții o porțiune de la gât (pentru a ucide). 3 (Fig; înv; subiectul și c.i. oameni) A trata cu asprime. 4 (Fig; înv; subiectul și c.i. oameni) A cere socoteală în mod violent. 5 (Pex; subiectul și c.i. oameni) A lua (de gât) Vz: lua Si: a încolți. 6 (Îvr; fig; subiectul și c.i. oameni) A bârfi (1).

SUGUȘÁ, sugúș, vb. I. Tranz. (Înv.) A gâtui, a sugruma. – Su(b) + gușă.

SUGUȘÁ, sugúș, vb. I. Tranz. (Învechit și popular) A strînge (pe cineva) de gît, a gîtui, a sugruma. M-a sugușat cînele. SADOVEANU, B. 289.

SUGUȘA vb. (Ban., Criș., Trans. SV) A sugruma. Suggush. Suffoco. AC. 373. ◊ Fig. Priimeaște sluga ta în bine, ca să nu mă sugușe pre mine făloșii. MOL. 1695, 9r; cf. PSALT. (1651). Etimologie: su(b) + gușă + suf. -a. Vezi și sugușat. Cf. f o i t u i, î n ă d u ș i, n ă d u ș i.

sugușà v. Mold. a gâtui. [Lit. a strânge pe sub gușă (cf. sugrumà)].

Ortografice DOOM

sugușá (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 sugúșă, 1 pl. sugușắm; conj. prez. 3 să sugúșe; ger. sugușấnd

sugușá vb., ind. prez. 1 sg. sugúș, 3 sg. și pl. sugúșă, 1 pl. sugușăm; conj. prez. 3 sg. și pl. sugúșe; ger. sugușínd

Relaționale

STRUGUȘÁ vb. v. gâtui, strangula, sugruma.

SUGUȘÁ vb. v. gâtui, strangula, sugruma.

strugușa vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA.

sugușa vb. v. GÎTUI. STRANGULA. SUGRUMA.

Jargon

sugúș, sugúșe, s.n. (reg.) cârcel de fier (la tânjală).

sugușá, sugúș, vb. I (înv. și reg.) 1. a gâtui, a sugruma. 2. (reg.; despre câini) a rupe cu colții, a sfâșia o porțiune de la gât (pentru a ucide). 3. (înv.; fig.; despre oameni) a trata cu asprime, a cere socoteală în mod violent; a încolți, a lua de gât. 4. (fig.; înv.; despre oameni) a bârfi, a critica.

Intrare: suguș
suguș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sugușa
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sugușa
  • sugușare
  • sugușat
  • sugușatu‑
  • sugușând
  • sugușându‑
 singular plural
  • sugușă
  • sugușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • suguș
 (să)
  • suguș
  • sugușam
  • sugușai
  • sugușasem
a II-a (tu)
  • suguși
 (să)
  • suguși
  • sugușai
  • sugușași
  • sugușaseși
a III-a (el, ea)
  • sugușă
 (să)
  • sugușe
  • sugușa
  • sugușă
  • sugușase
plural I (noi)
  • sugușăm
 (să)
  • sugușăm
  • sugușam
  • sugușarăm
  • sugușaserăm
  • sugușasem
a II-a (voi)
  • sugușați
 (să)
  • sugușați
  • sugușați
  • sugușarăți
  • sugușaserăți
  • sugușaseți
a III-a (ei, ele)
  • sugușă
 (să)
  • sugușe
  • sugușau
  • sugușară
  • sugușaseră
verb (VT202)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strugușa
  • strugușare
  • strugușat
  • strugușatu‑
  • strugușând
  • strugușându‑
 singular plural
  • strugușează
  • strugușați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strugușez
 (să)
  • strugușez
  • strugușam
  • strugușai
  • strugușasem
a II-a (tu)
  • strugușezi
 (să)
  • strugușezi
  • strugușai
  • strugușași
  • strugușaseși
a III-a (el, ea)
  • strugușează
 (să)
  • strugușeze
  • strugușa
  • strugușă
  • strugușase
plural I (noi)
  • strugușăm
 (să)
  • strugușăm
  • strugușam
  • strugușarăm
  • strugușaserăm
  • strugușasem
a II-a (voi)
  • strugușați
 (să)
  • strugușați
  • strugușați
  • strugușarăți
  • strugușaserăți
  • strugușaseți
a III-a (ei, ele)
  • strugușează
 (să)
  • strugușeze
  • strugușau
  • strugușară
  • strugușaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sugușa, sugușverb

etimologie:
  • Su(b) + gușă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.