SUGRUMÁ sugrúm vb. I. 1. Tranz. A strange pe cineva de gat (pentru al omori prin sufocare); a gatui a strangula. ♦ Fig. (Despre haine) A strange prea tare corpul impiedicand mishcarile respiratzia. 2. Tranz. Fig. A inabushi a sufoca. 3. Tranz. Fig. A inabushi cu violentza o actziune o manifestare; a reprima a lichida. 4. Refl. (Despre ape drumuri etc.) A se ingusta (brusc) a se gatui. Su(b) + gruma(z). Cf. sugusha.