1) sughíț n., pl. urĭ (lat. pop. subglutium și suggl-, cl. singultus; it. singhiozzo, pv. fr. sanglot, cat. sengtot, sp. soliozo, pg. soluzo). O contracțiune bruscă a diafragmeĭ însoțită de un zgomot particular datorit treceriĭ aeruluĭ pin glotă (Uniĭ sughiță după mult rîs, alțiĭ de frig. Cînd vine după o boală gravă, înseamnă că moartea nu e departe).