SUGHÍȚ ~uri n. 1) Sunet nearticulat, spontan, scurt și repetat, produs de aerul ieșit pe glotă în timpul contractării bruște și convulsive a diafragmei. A plânge cu ~uri. 2) mai ales la pl. Respirație scurtă și întretăiată, cauzată de un plâns puternic; suspin. /v. a sughița