SUFOCÁ sufóc vb. I. Refl. A avea respiratzia oprita a se inabushi (din lipsa de aer). Eleonora a carei rasuflare nu se aude... poate k sa sufocat in perna. DUMITRIU B. F. 150. ◊ Fig. Pushkin in aceasta atmosfera [de la curtea tzarului] se sufoca. STANCU U.R.S.S. 145. Ei bine mash sufoca daca nu tziash spune. SEBASTIAN T. 61. ◊ Tranz. Trebuie sa te dezbraci macar k te sufoca hainele! CALINESCU E. O. II 158. O emotzie distrugatoare i incleshta falcile bataile inimii il sufocau. VLAHUTZA O. A. 118. (Fig.) Ea se opri brusc speriata. Nu putea sa lege nici un cuvint. Emotzia o sufoca. BART E. 186.