suflà v. 1. a face vant impingand aerul prin gura; 2. a se mishca vorbind de aerul agitat: vantul sufla tare; 3. a respira mai ales cu anevoie: ce sufli asha? 4. a indrepta suflarea asupra (spre a atzatza sau stinge): a sufla lumanarea focul; 5. a spune in taina: a sufla la ureche; 6. a rapi: ia suflat punga; 7. a acoperi cu un strat metalic: a sufla cu aur cu argint. [Lat. SUFFLARE].