SÚFLET suflete s. n. 1. Totalitatea proceselor afective intelectuale shi volitzionale ale omului; psihic. ◊ Loc. adv. Din suflet sau din tot sufletul din adancul sufletului = cu pasiune cu convingere; foarte mult. Cu (sau fara) suflet = cu (sau fara) insufletzire cu (sau fara) elan. ♦ Trasatura de caracter (buna sau rea); p. ext. caracter. ♦ Persoana considerata din punct de vedere al trasaturilor de caracter. Era un suflet mare care intzelegea lumea. ♦ Omenie bunatate mila. Om fara suflet. ♦ Curaj temeritate indrazneala. A prinde suflet. 2. Factor element esentzial al unui lucru al unei actziuni etc. 3. (Fil.; Bis.) Substantza spirituala de sine statatoare independenta de corp care da omului viatza individualitate shi personalitate shi care este de origine divina shi cu esentza veshnica. ◊ Expr. Ashi incarca sufletul cu... = a comite o fapta rea. A avea (ceva) pe suflet = a fi preocupat chinuit de ceva. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la suflet = a nu iubi (pe cineva) a nul simpatiza. A(i) scoate (cuiva) sufletul = a nu lasa (pe cineva) in pace a sacai a enerva. Ai ieshi (cuiva) sufletul = a) a muri; b) a munci din greu a se chinui. Cu sufletul la gura = a) in agonie; b) respirand foarte greu de oboseala sau de emotzie. Ashi stupi sufletul = a munci din greu a se chinui cu ceva. Ashi cauta (sau vedea griji) de suflet (sau de ale sufletului) = a se comporta in conformitate cu normele bisericeshti. A cauta de sufletul cuiva = a da ceva de pomana in amintirea unui mort. (Sa) fie de sufletul cuiva! = fie k Dumnezeu sai ierte pacatele! A fi (sau a se face) trup shi suflet cu cineva = a fi extrem de devotat cuiva. Ashi vinde sufletul = a pacatui foarte tare. 4. Viatza. A avea shapte suflete. ◊ Expr. A (mai) prinde (sau a capata) suflet = a se intrema (dupa o boala). A lua (cuiva) sufletul = a omori (pe cineva). A avea ceva pe (sau la) sufletul sau = a avea ceva in posesiune. ♦ Inima. ◊ Expr. A i se rupe sufletul (de mila cuiva) = a suferi foarte mult pentru nenorocirea cuiva. A(i) merge (cuiva ceva) la suflet = a(i) placea mult a(i) produce o mare satisfactzie. 5. Persoana ins om; p. gener. orice fiintza. ♦ Locuitor. Orash de un milion de suflete. 6. (Pop.) Suflare suflu respiratzie. Pe nari el scoate suflet puternic. ◊ Loc. adv. Intrun suflet = foarte repede. ◊ Loc. vb. Ashi trage sufletul = a respira. ◊ Expr. Ashi lua suflet = a respira adanc; ashi potoli respiratzia. Ai veni sufletul la loc = ashi potoli respiratzia; a se linishti. 7. (In sintagma) Copil (rar fiu) de suflet = copil adoptiv. ◊ Expr. A lua de suflet = a adopta un copil. A da de suflet = ashi ceda copilul unei persoane care il adopta. Lat. *suflitus (< suflare).