súflet n. pl. e (d. a sufla a rasufla cu sufixu et k in muget tunet foshnet). Mishcarea materiiĭ puterea care face k animalu sa rasufle adica „sa traĭasca”: omu consta din trup shi suflet. Intr’un suflet intr’o suflare („in spatziu uneĭ singure rasuflarĭ”) grabnic (V. rasuflet): a alerga a sosi intr’un suflet. Atzĭ da sufletu a scoate ultima suflare a muri. A prinde suflet a te inturna la viatza a prinde putere saŭ curaj. Cu trup shi suflet din toata inima cu tot devotamentu. De sufletu mortzilor de pomana in amintirea mortzilor: a da (orĭ: sa fie) de sufletu mortzilor. Partea sufletuluĭ partea de avere lasata de defunct p. pomenirea sufletuluĭ luĭ (pomenĭ parastase). Fig. Inima caracter: suflet mare mic generos josnic; ochiĭ is oglinda sufletuluĭ. Inima conshtiintza cuget: om fara suflet a avea ceva pe suflet (a te mustra cugetu) atzĭ vinde sufletu. A lua saŭ a da de suflet a adopta saŭ a da in adoptziune (un copil). Copil de suflet copil adoptiv. Motor principal: reclama e sufletu negotzuluĭ. Fiintza tzipenie: pe acolo nu era nicĭ suflet de om. Om locuitor: sat cu o mie de suflete. Fiintza ĭubita (k termin de dezmerdare): suflete sufletu meŭ. V. spirit.