suflet n. 1. suflare: a alerga intr’un suflet; 2. vieatza: a prinde la suflet ashi da sufletul; 3. principiu de vieatza shi de cugetare substantza spirituala shi nemuritoare: omul consta din corp shi suflet; 4. totalitatea facultatzilor morale shi intelectuale caracter: suflet generos; 5. cugetare intima: ochii sunt oglinda sufletului; 6. partea morala a sufletului conshtiintza inima: om fara suflet are ceva pe suflet; copil de suflet adoptiv; 7. fiintza: nu vazuse suflet de om; 8. individ locuitor: orash cu 10 000 suflete; 9. fig. motor principal: el e sufletul acestei intreprinderi; 10. termen de gingashie: sufletul meu! [Lit. suflare de unde spirit (cf. duh): termenii abstractzi pornesc totzi dela notziuni concrete (pentru locutziunea copil de suflet cf. sinonimul venetzian fio d’anema)].