SÚFLET suflete s. n. 1. Totalitatea proceselor afective intelectuale shi volitzionale ale omului; psihic. ◊ Loc. adv. Din suflet sau din tot sufletul din adancul sufletului = cu pasiune cu convingere; foarte mult. Cu (sau fara) suflet = cu (sau fara) insufletzire cu (sau fara) elan. ♦ Trasatura de caracter (buna sau rea); p. ext. caracter. ♦ Persoana considerata din punct de vedere al trasaturilor de caracter. Era un suflet mare care intzelegea lumea. ♦ Omenie bunatate mila. Om fara suflet. ♦ Curaj temeritate indrazneala. A prinde suflet. 2. Factor element esentzial al unui lucru al unei actziuni etc. 3. (In filozofia idealista shi in conceptzia religioasa) Substantza spirituala care da omului viatza shi care este socotita de origine divina shi cu esentza veshnica. ◊ Expr. Ashi incarca sufletul cu... = a comite o fapta rea. A avea (ceva) pe suflet = a fi preocupat chinuit de ceva. (Fam.) A nu avea (pe cineva) la suflet = a nu iubi (pe cineva) a nul simpatiza. A(i) scoate (cuiva) sufletul = a nu lasa (pe cineva) in pace a sacai a enerva. Ai ieshi (cuiva) sufletul = a) a muri; b) a munci din greu a se chinui. Cu sufletul la gura = a) in agonie; b) respirand foarte greu de oboseala sau de emotzie. Ashi stupi sufletul = a munci din greu a se chinui cu ceva. Ashi cauta (sau vedea griji) de suflet (sau de ale sufletului) = a se comporta in conformitate cu normele bisericeshti. A cauta de sufletul cuiva = a da ceva de pomana in amintirea unui mort. (Sa) fie de sufletul cuiva! = fie k Dumnezeu sai ierte pacatele! A fi (sau a se face) trup shi suflet cu cineva = a fi extrem de devotat cuiva. Ashi vinde sufletul = a pacatui foarte tare. 4. Viatza. A avea shapte suflete ◊ Expr. A (mai) prinde (sau a capata) suflet = a se intrema (dupa o boala). A lua (cuiva) sufletul = a omori (pe cineva). A avea ceva pe (sau la) sufletul sau = a avea ceva in posesiune. ♦ Inima. ◊ Expr. A i se rupe sufletul (de mila cuiva) = a suferi foarte mult pentru nenorocirea cuiva. A(i) merge (cuiva ceva) la suflet = a(i) placea mult a(i) produce o mare satisfactzie. 5. Persoana ins om; p. gener. orice fiintza. ♦ Locuitor. Orash de un milion de suflete. 6. (Pop.) Suflare suflu respiratzie. Pe nari el scoate suflet puternic. ◊ Loc. adv. Intrun suflet = foarte repede. ◊ Loc. vb. Ashi trage sufletul = a respira. ◊ Expr. Ashi lua suflet = a respira adanc; ashi potoli respiratzia. Ai veni sufletul la loc = ashi potoli respiratzia; a se linishti. 7. (In sintagme shi expr.) Copil (rar fiu) de suflet = copil adoptiv. A lua de suflet = a adopta un copil. A da de suflet = ashi ceda copilul unei persoane care il adopta. Lat. *suflitus (< suflare).