SUFLÁ súflu vb. I. 1. Intranz. A elimina aer din gura sau din plamani cu o anumita fortza; a expira fortzat aerul. ◊ Expr. A sufla in lumanare (sau in lampa) = a stinge lumanarea sau lampa expirand cu putere aerul asupra flacarii. A sufla in foc = a expira producand un curent de aer pentru a intetzi flacara. Cine sa fript cu ciorba sufla shi in iaurt = o experientza neplacuta te face mai prudent decat este necesar. A sufla cuiva ceva (sau pe cineva) de sub nas = ashi insushi cu indrazneala ceea ce se cuvine altuia; a fura a shterpeli. ♦ Tranz. A face k ceva sa se imprashtie sub actziunea aerului expirat cu putere. ♦ Tranz. A elimina mucozitatzile nazale expirand puternic. ♦ A introduce cu gura aer in deschizatura unor instrumente pentru a produce sunete; (despre unele instrumente) a suna a canta. Sufla in fluier. Sufla trambitzele. ♦ A produce (mecanic) un curent de aer sub presiune. 2. Intranz. A respira greu cu efort; a gafai. ◊ Expr. A nu (mai) sufla = a) a fi mort; b) a sta linishtit nemishcat; fig. a nu mai protesta a nu cracni. 3. Tranz. A fabrica obiecte de sticla folosind procedeul introducerii de aer intro mica masa de sticla topita. 4. Tranz. A acoperi (un obiect de metal) cu un strat subtzire de metal pretzios; a arginta a auri. 5. Intranz. (Despre vant) A bate. 6. Tranz. A vorbi incet (shi in secret); a informa pe ascuns. ◊ Expr. A nu sufla un cuvant = a nu spune nimic a tzine secret. ♦ A shopti actorilor rolul in timpul reprezentatziei. ♦ A shopti cuiva raspunsul care trebuie sal dea la o intrebare. Lat. sufflare.