A SUFLÁ súflu 1. intranz. 1) A expira cu putere; a elimina fortzat aerul. ~ in ceai. ~ in foc. ◊ Ai ~ cuiva in borsh (sau ~ in borshul cuiva) a se amesteca nepoftit in treburile cuiva. 2) A introduce shi a scoate aerul din plamani; a respira. ◊ A nu mai ~ a) a fi mort; b) a nu se opune; a tacea chitic; a nu cracni. 3) (despre vant) A purta curentzi de aer; a bate. 4) (despre instrumente muzicale de suflat) A produce sunete caracteristice. 2. tranz. 1) (substantze pulverulente sau obiecte ushoare) A indeparta cu ajutorul unui curent de aer. ◊ Slab del sufla vantul foarte slab. Ai ~ cuiva ceva de sub nas a lua foarte operativ shi fara nici o jena un lucru de la cineva. 2) fam. (persoane) A inlatura ushor shi repede (dintro functzie). 3) (obiecte sau piese de metal) A acoperi cu un strat subtzire de metal inoxidabil in scop protector sau decorativ; a spoi; a polei; a metaliza. 4) (obiecte de sticla) A confectziona prin introducerea aerului intro masa de sticla topita (dandui forma dorita). 5) (conducte recipiente suprafetze etc.) A curatza cu ajutorul unui jet de substantza gazoasa. ◊ ~ nasul a da afara mucozitatzile din nas. 6) (texte replici raspunsuri) A comunica incet k sa auda numai adresatul (la teatru la shcoala); a shopti. 7) (date informatzii etc.) A aduce la cunoshtintza pe ascuns. ◊ A nu ~ (nici) un cuvant a nu scoate o vorba. [Sil. sufla] /<lat. sufflare