Definitzia cu ID-ul 713364:
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
sucitór sucitoare s.n. Sul neted de lemn cu care se intinde shi se subtziaza foaia de aluat; razvalca: „Deai noua sucitoare / Noua tocanoaua” (Papahagi 1925: 297). Din suci (< sl. sukati).