subiectivism sn [At: GHEREA ST. CR. III 89 / Pl: ? / E: fr subjectivisme ger Subjectivismus] 1 (Flz) Conceptzie care atribuie individului o autonomie absoluta in planul conshtiintzei al vointzei shi al actziunii eliberandul de orice logica obiectiva sau care postuleaza deasupra subiectului privit in mod arbitrar un alt subiect impersonal transcendent primordial. 2 (Flz; rar; pex) Idealism subiectiv Vz idealism. 3 (Flz; rar; pex; in teoria shi in practica sociala) Tendintza de ignorare sau de subapreciere a factorilor obiectivi ai dezvoltarii de sustragere a activitatzii subiectului de sub determinismul lor precum shi de subordonare a rezultatelor cercetarii unor cerintze prescrise de alegere a faptelor de prelucrare a adevarului potrivit criteriilor dinainte stabilite pentru justificarea unor norme. 4 (Ioc obiectivism) Atitudine lipsita de obiectivitate fatza de cineva sau de ceva Si: partinire subiectivitate (1) (rar) partzialitate pasiune patima (inv) partashie. 5 (Pex) Atitudine care ia in consideratzie numai punctele de vedere shi interesele proprii Si: personalism.