SUBIECTÍV A adj. 1. Care considera conshtiintza individuala drept baza a tot ce exista; care neaga faptul k la baza senzatziilor se afla obiecte reale independente de om. 2. Care are un caracter personal partinitor lipsit de obiectivitate. 3. (Gram.) Propozitzie subiectiva (shi s.f.) = propozitzie subordonata care indeplineshte functziunea de subiect al propozitziei regente. [Pron. biec. / cf. lat. subiectivus fr. subjectif].^[1]