subiectiv ~a [At: FL (1838) 12¹/4 / V: (inv) ~bjec~ / Pl: ~i ~e / E: fr subjectif] 1 a (D. procese fenomene etc.) Care se raporteaza la subiect Si: partinitor patimash tendentzios. 2 a (D. procese fenomene etc.) Care se petrece in conshtiintza cuiva Si: partinitor patimash tendentzios. 3 a (D. impresii sentimente manifestari creatzii etc. ale oamenilor) Care are un caracter personal Si: partinitor patimash tendentzios. 4 a (D. impresii sentimente manifestari creatzii etc. ale oamenilor) Care exprima lipsa de obiectivitate Si: partinitor patimash tendentzios. 5 a (D. oameni) Care manifesta subiectivism (4) Si: pasionat partinitor patimash tendentzios (rar) partzial² (reg) partaluitor. 6 a (In unele conceptzii filozofice; d. oameni sau d. parerile teoriile etc. lor; ioc obiectiv) Care considera conshtiintza individuala (sau colectiva) drept cauza a tot ceea ce exista. 7 a (In unele conceptzii filozofice; d. oameni sau d. parerile teoriile etc. lor; ioc obiectiv) Care neaga faptul k la baza senzatziilor se afla obiecte reale independente de om Si: (inv) subiectivist (5). 8 a (D. stari procese fenomene etc.) Care are loc in conshtiintza individuala sau colectiva. 9 a (D. stari procese fenomene etc.) Care apartzine subiectului k derivat al activitatzii acestuia. 1011 sf a (Grm; is) Propozitzie ~ (Propozitzie secundara) care indeplineshte functzia de subiect al propozitziei regente. 12 a (Jur) Care se refera la un subiect. 13 a (Jur) Care tzine de un subiect (16).