Definiția cu ID-ul 956851:
Explicative DEX
STĂRUÍRE s. f. (Învechit) Stăruință, persistență, perseverență. Ploaia izbește cu o întărîtată stăruire în păreții și în ferestrele casei. ODOBESCU, S. I 153.
STĂRUÍRE s. f. (Învechit) Stăruință, persistență, perseverență. Ploaia izbește cu o întărîtată stăruire în păreții și în ferestrele casei. ODOBESCU, S. I 153.