STÚDIU studii s. n. 1. Actziunea de a studia; munca intelectuala depusa in vederea insushirii de cunoshtintze temeinice intrun anumit domeniu; studiere. ◊ Expr. A pune o piesa de teatru in studiu = a incepe repetitziile unei piese in vederea reprezentarii pe scena. 2. (Mai ales la pl.) Insushire de cunoshtintze shtiintzifice; invatzatura. Dupa aceste putzine cuvinte schimba conversatziunea intrebinduma despre studiile ce facusem la Paris. GHICA S. A. 101. ♦ Materie de invatzamint. Fizica e un studiu care leaga teoria cu practica. 3. Lucrare opera shtiintzifica. Nu voi face nici un fel de studiu shi nici un fel de analiza a poeziei populare. SADOVEANU E. 11. Socotesc k dumneata despre aceste opere vrei sa faci un studiu critic de literatura. CARAGIALE O. VII 217. Prologul cu care incepe cartea intitulata («Ciocoii» este un studiu psihologic. GHICA S. A. 80. 4. Schitza partziala cu ajutorul careia pictorul sau sculptorul compun shi executa o opera definitiva. Cap de studiu. ♦ Compozitzie muzicala cu caracter de virtuozitate destinata de obicei unui scop pedagogic (de exercitziu). Studiile lui Rahmaninov. Varianta: (invechit) stúdie (NEGRUZZI S. II 140 RUSSO O. 64) s. f.