STÚDENIȚĂ, studenițe, s. f. 1. Numele popular al gingivitei. Frunză de mure și cu floare să fiarbă... și să ție în gură de acea apă fiartă... pînă se va izbăvi de studeniță. ȘEZ. X 64. 2. Nume dat mai multor plante erbacee: a) plantă cu tulpina ramificată, cu flori albe, cu fructul o capsulă (Arenaria serpyllifolia); b) tămîiță; c) plantă cu tulpina întinsă pe pămînt, cu flori verzui (Scleranthus uncinatus ). – Variantă: (regional) stúdiniță (ȘEZ. XV 129) s. f.