STRĂVEDEÁ, străvắd, vb. II. Refl. A-și vedea (neclar) propria imagine (în oglindă, în apă) sau a lăsa să i se vadă imaginea (printr-un corp¹ străveziu). ♦ Tranz. (Rar) A vedea ceva în mod neclar; a întrezări. Refl. pas. Luna se străvede printre nori. [Var.: (reg.) strevedeá vb. II] – Pref. stră- + vedea.