STRĂNEPÓT, -OÁTĂ, strănepoți, -oate, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică, considerat în raport cu străbunicii lui; copil al nepotului de frate sau de soră, considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui. 2. S. m. pl. Urmași, descendenți. – Pref. stră- + nepot.