STRĂNEPÓT, -OÁTĂ, strănepoți, -oate, subst. 1. S. m. și f. Copil al nepotului sau al nepoatei de fiu sau de fiică, considerat în raport cu străbunii (2) lui; copil al nepotului de frate sau de soră, considerat în raport cu părinții unchilor și mătușilor lui. 2. S. m. pl. Urmași, descendenți. – Stră- + nepot.