Definiția cu ID-ul 965769:
Jargon
STRUCTURĂ. Subst. Structură, structură internă, organizare, ordine, orînduire, orînduială, rînduire, rînduială, întocmire, alcătuire, constituție, construcție, compoziție. Formă, formație, formațiune, conformație, factură, arhitectură (fig.), arhitectonică (fig.), urzeală (fig., rar). Îmbinare, combinare, combinație, înlănțuire, asamblare, compunere, împreunare, îmbinare, reunire, unire, întocmire, constituire, alcătuire, formare; aranjare, aranjament, așezare, situare; ordonare, sistematizare, ierarhizare, ierarhie, subordonare. Sistem, ansamblu, tot, totalitate, întreg, complex, organism (fig.). Microstructură. Structuralism. Structuralist. Adj. Structurat, organizat, ordonat, orînduit, rînduit, sistematizat, sistematic. Conformat (rar), constituit, compus, combinat, compozit, îmbinat, împreunat, unit, unitar. Constitutiv, component, alcătuitor. Structural; structuralist. Vb. A forma o structură, a avea o structură, a forma (a alcătui) un sistem, a forma (a alcătui) un întreg. A (se) organiza, a (se) ordona, a (se) orîndui, a (se) rîndui, a (se) alcătui, a (se) compune, a (se) constitui, a (se) forma, a se configura (rar), a (se) contura (fig.). A (se) îmbina, a (se) combina, a (se) înlănțui, a (se) împreuna, a (se) uni, a (se) reuni. A întocmi, a construi, a asambla; a dispune, a așeza, a aranja, a ordona, a sistematiza, a ierarhiza, a subordona, a structura. Adv. (În mod) organizat, în ordine, cu orînduială. V. aranjare, bucată, clasificare, componență, construcție, formă, legătură relație, unire, uniune.