STRIVÍT A strivitzi te adj. 1. Zdrobit sfarimat (prin apasare sau prin lovire). Iordan era cu capul singerat shi strivit. Lau intins sus pe mal. SADOVEANU M. C. 12. Era un moshneag... care... asheza picioarele rupte ori minile strivite. SHEZ. IV 185. ♦ Turtit. Ultimele flori citziva maci strivitzi shi poate trei sau patru fire de albastrele le ofer cheferistului cu lampa. SAHIA N. 26. 2. Fig. (Despre oameni) Apasat copleshit infrint doborit. (Substantivat) Era un invins un strivit in marea armata a nefericirii necunoscute. SADOVEANU O. VIII 156.