STRIMTÁ strimtez vb. I. 1. Tranz. (In opozitzie cu largi) A face sa fie mai putzin larg; a ingusta a stringe. Pe un mal shi pe celalt doua stinci se ridica inalte shi drepte strimtind atit de mult valea incit Oltul intrind intre ele pare k a fost inghitzit cu totul. BOGZA C. O. 252. ◊ Refl. Valea se strimteaza deodata lumina zilei se intuneca iar dintro parte shi alta peretzii muntzilor inainteaza spre Olt. BOGZA C. O. 251. 2. Refl. A deveni strimt neincapator. Locurile sau strimtat lumea sa inmultzit. I. IONESCU D. 320.