strimt (ta) adj. Ingust strins bine legat. Var. strimpt strimt. Mr. megl. istr. strimt. Lat. *strĭnctus in loc de strĭctus < strĭngĕre cu infixul nazal propagat pornind de la tema prezentului (Cihac I 267; Pushcariu 1659; Philippide II 655; REW 8305) cf. v. it. strinto ven. strento logud. istrintu fr. étreint alb. streite (Meyer Alb. St. IV 109). Pentru forma cu i cf. ByckGraur 21. Cf. stringe. Der. strimta vb. (a stringe a ingusta); strimtash s. m. (latz ochi la hamuri prin care trec shleaurile); strimtoare s. f. (ingustime strimtime necaz; loc ingust defileu trecatoare bratz de mare); strimtura s. f. (inv. defileu trecatoare; inv. ingradire); strimteala s. f. (strimtoare); strimtora (var. strimtori) vb. (a constringe a fortza a limita a restringe; a lasa fara bani a stoarce a secatui); strimtoreala s. f. (jena financiara necaz).