STRIMBÁ strimb vb. I. 1. Tranz. A face sa nu mai fie drept a da o pozitzie strimba a indoi a incovoia a curba. De eshti tu asha de voinic indreapta copacii cei strimbi dar nu strimba inca shi pe cei dreptzi! SBIERA P. 80. Cum mergea prin codru da peste un om care nu facea alta decit copacii ce erau dreptzi i strimba iar pe cei strimbi i indrepta. SHEZ. II 201. 2. Tranz. A face sa devieze de la pozitzia normala a apleca intro parte. In graba atinse palaria unei cucoane batrine shi io strimba pe cap. BASSARABESCU V. 15. ◊ Expr. A strimba (cuiva) falcile = a lovi puternic pe cineva in obraz. Ian auzil mai degraba iai putea strimba falcile decit vorba. CREANGA P. 164. A strimba (cuiva) gitul = a suci cuiva gitul v. suci. Tu sa mio prinzi cum tzii meshteshugul shi sai strimbi gitul oleaca sa se invetze ea de alta data a mai purta lumea pe degete. CREANGA P. 267. Ashi strimba gitul (sau refl.) a i se strimba cuiva gitul = a tzine capul sau gitul intro pozitzie fortzata sucita (pentru a putea privi intro anumita directzie). Sa nu te doara gitul strimbindul intruna dupa ei. PAS Z. I 189. Sageata celui mic se urca in inaltul cerului. Li se strimbasera giturile uitinduse dupa dinsa. ISPIRESCU L. 211. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A se schimonosi la fatza (k expresie a unui sentiment de durere nemultzumire dispretz etc.). (Nae strimbinduse:) Mitza aici? Nu iai spus k nu sint acasa shi k vin tirziu? CARAGIALE O. I 198. Ce prost lucru! striga Pandora scirbita shi strimbinduse. ISPIRESCU U. 94. ◊ Expr. A se strimba de ris = a face haz mare a se prapadi de ris. ◊ Intranz. (Urmat de o determinare restrictiva introdusa prin prep. «din») Cind strimbi asha din buze parca eshti Botzocan. C. PETRESCU C. V. 116. (Expr.) A strimba din nas = ashi arata nemultzumirea dezaprobarea sau dispretzul (fatza de ceva sau de cineva) printro mishcare caracteristica a fetzei. Gica Elefterescu strimbase la inceput din nas cind ishi vazuse casa transformata in dancing intermitent. C. PETRESCU C. V. 178. SHi dinsa strimba nitzel din nas. Pasamite i venise shi ei miros de pirleala pieilor. ISPIRESCU L. 214. ♦ Tranz. Ashi schimonosi ashi deforma figura. Radu era palid la fatza. Deodata tresari prin vis shishi strimba fatza scincinduse intrun plins uscat k un copil ce sa speriat prin somn. VLAHUTZA O. A. 108. ◊ (Subiectul este gestul mishcarea care schimonoseshte) Vasile statea cu pumnii in obraji ceea ce i strimba trasaturile shii schimonosea gura. DUMITRIU N. 252. ♦ Tranz. A imita pe cineva in batjocura. Ishi aducea aminte ce ris impertinent avea la inceput la lectziile lui shi cum il strimba shii reproducea gesturile pe cind el vorbea. VLAHUTZA O. A. III 37. Sasha sarea shchiopatind shi strimbinduma. NEGRUZZI S. I 60. ♦ A face mofturi a se fandosi. Hai maninca nu te mai strimba atita.