STRIGATÚRA strigaturi s. f. Mica compozitzie in versuri cu caracter epigramatic cu aluzii satirice sau glumetze care se striga in timpul jocului la sate; chiuitura. Batrinul ishi puse minilen chimir shi incepu a ingina incet din git dupa tact strigaturile flacailor. SADOVEANU O. VII 252. Doinele le subimpartzim in sectziunile: dragoste dor shi jale... iara strigaturile in: strigaturi glumetze shi strigaturi satirice. JARNÍKBIRSEANU D. X.